Prima paginăCadouri cu buget redus
Mărțișorul: de unde vine tradiția și cum se poartă corect
Originile firului alb-roșu, semnificația culorilor, regulile de purtare care s-au păstrat în satul românesc și felul în care obiceiul s-a transformat în orașul de azi.
Echipa Revista Cadourilor7 min de citit

Cuprins
- Firul răsucit și ce se știe cu adevărat despre originea lui
- Ce înseamnă albul și roșul
- Cum se poartă: pe ce parte, cât timp și ce se face la final
- Diferențe regionale și obiceiuri înrudite din regiune
- Cui i se oferă astăzi și unde se încurcă lucrurile
- Cum alegi sau faci un mărțișor care nu ajunge direct în sertar
Pe 1 martie, milioane de oameni din România dau și primesc un obiect mic prins de un șnur răsucit alb cu roșu. Aproape nimeni nu se mai gândește la ce înseamnă șnurul; contează broșa, floarea, pandantivul. Ceea ce e ironic, pentru că partea veche a obiceiului, cea care i-a dat numele și sensul, este exact firul, nu obiectul prins de el.
Mărțișorul e unul dintre puținele obiceiuri românești care au traversat secolele fără să fie legate de o sărbătoare religioasă și fără să dispară la trecerea la oraș. S-a transformat mult, dar nu s-a rupt.
Firul răsucit și ce se știe cu adevărat despre originea lui
Numele vine direct de la luna martie — Marț, Mărțișor, adică micul martie. În vechiul calendar popular, martie deschidea anul agrar, iar 1 martie marca începutul primăverii și, implicit, începutul unui ciclu nou.
Despre origini circulă mai multe teorii, iar sinceritatea cere să spunem că niciuna nu e dovedită definitiv. Cea mai des invocată leagă obiceiul de practicile din spațiul traco-dac și de calendarele agrare pre-romane, în care începutul primăverii era marcat prin obiecte purtate pentru protecție. O altă interpretare îl apropie de sărbătorile romane de început de an, care cădeau tot la începutul lui martie înainte de reforma calendarului. Etnografii care au studiat satul românesc în secolele XIX și XX au consemnat forma pe care o cunoaștem — șnurul răsucit, purtat un număr anume de zile — ca fiind deja veche și larg răspândită.
Un detaliu important: în multe descrieri vechi, de șnur nu era prinsă o podoabă cumpărată, ci o monedă — de argint sau de aur, în funcție de starea familiei. Moneda avea rol de protecție și de urare de belșug. Broșa decorativă, obiectul de artizanat și, mai târziu, mărțișorul industrial sunt straturi adăugate ulterior, mai ales în secolul XX.
Practicile legate de 1 martie au fost recunoscute internațional ca patrimoniu cultural imaterial într-un dosar comun depus de mai multe state din regiune, între care România și Republica Moldova. Cine vrea formularea exactă și anul înscrierii o poate consulta direct în lista de patrimoniu imaterial a UNESCO.
Ce înseamnă albul și roșul
Cele două culori nu sunt decorative, ci opuse simbolic, iar răsucirea lor împreună e miezul obiceiului.
Roșul este citit în cultura populară drept culoarea vieții, a sângelui, a soarelui și a verii care vine. Albul trimite la iarnă, la zăpadă, la puritate, dar și la lumea de dincolo de iarnă. Împletite, cele două fire reprezintă trecerea de la un anotimp la celălalt și, mai larg, echilibrul dintre două principii care au nevoie unul de celălalt.
Există și variante locale în care apar alte culori — negru în loc de alb, în unele zone — dar combinația alb-roșu e cea generalizată. De aceea, un mărțișor legat cu panglică albastră sau aurie e frumos, dar nu mai spune nimic despre tradiție. Dacă ții la partea simbolică, șnurul rămâne alb-roșu, iar obiectul prins de el poate fi orice.
Cum se poartă: pe ce parte, cât timp și ce se face la final
Regulile s-au păstrat în variante ușor diferite de la o zonă la alta, dar liniile mari sunt constante.
- Unde se prinde. Cel mai frecvent, pe piept, în partea stângă, aproape de inimă. În unele zone se purta la încheietura mâinii, iar copiilor li se lega uneori la gât.
- Cine îl poartă. Tradițional, mărțișorul era purtat mai ales de fete și de femei, dar și de copii, indiferent de sex. Bărbații ofereau, mai rar purtau.
- Cât timp. Aici apar cele mai multe variante: nouă zile, douăsprezece zile, până la echinocțiu sau, cel mai poetic, până când se vede primul pom înflorit.
- Ce se face după. Nu se aruncă. Firul se leagă de o creangă de pom fructifer — în credința populară, pomul rodește bogat, iar cel care l-a purtat are un an bun. În alte zone se punea sub o piatră, iar după culoarea insectei găsite acolo se citea norocul anului.
Practic, tocmai partea finală s-a pierdut cel mai mult la oraș. Mărțișorul se poartă câteva zile, apoi ajunge într-un sertar, alături de cele din anii trecuți. Dacă vrei să păstrezi ceva din sensul vechi, gestul de a lega firul de o creangă la sfârșitul lunii e cel mai simplu și cel mai frumos de recuperat, iar copiilor li se explică ușor.
Diferențe regionale și obiceiuri înrudite din regiune
În Moldova și în Bucovina, obiceiul a fost consemnat cu o încărcătură rituală mai puternică, iar legarea de pom la final e mai bine păstrată. În Transilvania, forma modernă, cu obiect decorativ, s-a impus mai devreme. În sudul țării, mărțișorul se leagă adesea și de figura Babei Dochia și de cele nouă sau douăsprezece zile ale ei, cu vremea schimbătoare de la începutul lui martie.
Obiceiuri foarte apropiate există și în afara României. În Bulgaria, martenița se oferă tot pe 1 martie, tot din fire răsucite alb-roșii, și se poartă până la vederea unei berze sau a unui pom înflorit, după care se leagă tot de o creangă. Variante similare apar în Republica Moldova și în alte zone din sud-estul Europei. Asemănarea e prea mare ca să fie întâmplătoare și indică un fond comun, mai vechi decât granițele actuale.
Cui i se oferă astăzi și unde se încurcă lucrurile
În practica de azi, mărțișorul se oferă femeilor și fetelor din jur: mamă, bunică, soră, colegă, profesoară, prietenă. Copiii primesc de la părinți și își oferă între ei la școală. E un gest de mărime mică, prin definiție — un mărțișor scump ratează ideea.
Confuzia cea mai frecventă e între 1 și 8 Martie. Sunt două lucruri diferite, cu istorii diferite. Mărțișorul e un obicei de început de primăvară, cu rădăcini vechi, și nu are legătură cu ziua femeii. 8 Martie are origine socială și politică, modernă. Practic, mulți le tratează ca pe un bloc de o săptămână și oferă ceva la ambele, ceea ce e perfect acceptabil, dar merită știut că nu sunt aceeași sărbătoare.
La birou, regula simplă e uniformitatea: dacă oferi, oferi tuturor colegelor din echipă, nu selectiv. Un mărțișor dat unei singure persoane dintr-un grup creează o situație stânjenitoare fără să vrei. Iar dacă vrei să marchezi și 8 Martie cu ceva mai consistent, ideile care merg dincolo de buchetul clasic funcționează mult mai bine într-un colectiv decât nouă buchete identice.
Cum alegi sau faci un mărțișor care nu ajunge direct în sertar
Problema mărțișorului industrial e că se poartă trei zile și apoi nu mai are nicio utilizare. Câteva direcții care rezolvă asta:
- Obiecte care rămân purtabile. O broșă simplă, un pandantiv discret, o agrafă — lucruri care pot fi folosite și în aprilie, fără șnur.
- Lucruri care se consumă. Un plic de semințe de flori, un mic borcan de miere, o bucată de ciocolată bună. Se termină, nu se adună.
- Plante. Un bulb de zambilă sau un ghiveci mic durează mult mai mult decât o floare tăiată și continuă tema primăverii.
- Obiecte utile în fiecare zi. Un semn de carte din piele, un breloc, o cană mică.
Dacă vrei să ieși complet din zona florilor de sezon, merită să te uiți la alternativele care păstrează simbolul, dar schimbă obiectul — funcționează mai ales pentru persoanele care primesc oricum multe mărțișoare identice.
Varianta făcută în casă rămâne, de departe, cea mai apreciată, mai ales când vine de la un copil. Un fir alb-roșu răsucit manual, o mărgea de lemn, o floare din fetru, un nasture vechi de la o haină a bunicii — costă aproape nimic și are exact încărcătura pe care obiectul cumpărat nu o are. Pentru cine nu a mai lucrat manual de mult, ideile simple de făcut acasă sunt un bun punct de plecare, iar mărțișorul e probabil cel mai iertător obiect posibil: e mic, e simbolic și nimeni nu se așteaptă la perfecțiune.
Un ultim gând, care merită transmis mai departe copiilor: firul contează mai mult decât ce e prins de el. Dacă anul acesta oferi un mărțișor, spune-i și celui care îl primește ce înseamnă albul, ce înseamnă roșul și ce se face cu firul la sfârșitul lunii. Sunt treizeci de secunde de explicație care fac diferența între un obiect decorativ și un obicei care merge mai departe.
Din arhivă
- Cadouri pentru revenirea din concediul de creștere a copilului: cum întâmpini un coleg la birouCadouri pentru ocazii
- Cadouri de Dragobete pentru cuplu: o alternativă românească la Valentine’s DaySărbători
- Cutii cadou personalizate: cum alegi ce pui într-un gift box, ca să nu pară doar o grămadă de lucruri miciCadouri personalizate
- Cadou în bani sau cadou fizic, când ai buget limitat: cum alegi fără să greșeștiCadouri cu buget redus
- Cadouri pentru o petrecere de burlăcițe: idei fără glume deplasateCadouri pentru ocazii


